Oana BUGEAG

”Mărturisesc public și-mi asum: sunt subiectivă și țin cu personajele mele, chiar dacă sunt criminali”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

sursa video: Rofilco

Invitata noastra de la Cool Tour Art este Haruna Condurache, actriță la Teatrul Național Iași.

 

      culturart10feb

 

Radio U: Ai crescut într-un mediu artistic, tatăl tău este regizorul Dumitru Lazăr, iar mama, cunoscuta actriță Monica Bordeianu. Cum se vede scena prin ochii unei fetițe care-și vede mama că se transformă în altcineva?

Haruna Condurache: Am crescut în teatru, la propriu, am fost hrănită cu biberonul în culise, de care cum trecea pe acolo. Nu știu să-ți spun vorbe frumoase, se vede bine, se vede frumos…

Eram geloasă când îmi vedeam mama pe scenă și aveam senzația că aparține tuturor. Și în pauze ma duceam și o îmbrățișam. Și acum realizez că de aia reacționează așa și Sabina, fiica mea, după spectacol vine și mă îmbrățișează parcă mai tare și mai mult ca niciodată, să i se certifice faptul că totuși sunt mama ei.

Nu știu dacă am văzut numai partea frumoasă. Am vazut partea grea, am văzut munca, am văzut ”ficații mâncați” în această meserie.

Radio U: Păi și atunci cum de ai ales meseria asta?

Haruna Condurache: Cred că aș fi fost șomeră, dacă nu aș fi ales meseria asta, și nu spun cuvinte mari. Tocmai îți spuneam că am fost alăptată în culise. Cred că nu aș fi putut să fac altceva. Tocmai faptul că am văzut și sînge, și sudoare – partea asta mai puțin onirică, probabil că asta m-a atras.

Radio U: Mama ta ți-a fost și dascăl, în timpul facultății. Cum a funcționat relația mamă/fiică, student/profesor în același timp?

Haruna Condurache: A funcționat tot cu sânge și sudoare, adică a șters podelele cu mine patru ani, dar îi mulțumesc acum, pentru că a șters podelele, de m-a învățat meserie.

Radio U: Trăim într-o perioadă păcătoasă din toate punctele de vedere, iar actorii nu sunt nici pe de parte niște privilegiați ai acestor vremuri. Salariile sunt mici, sunt sigură că o asistentă TV care-și etalează silicoanele prin fața camerii câștigă infinit mai mult decât tine.  Care-I statul actorului în ziua de azi?

Haruna Condurache: Dacă te referi la condiția materială, nu ține de foame foarte tare meseria asta, dar dacă te referi la condiția morală, eu zic că încă avem locul nostru. Încă suntem un paliativ folosit și se verifică asta seară de seară când te uiți în sală. Sălile sunt din ce în ce mai pline, adică aud că pleacă oameni supărați – și ne bucurăm că se supără, din cauză că nu au mai prins bilete.

 

” Sunt multe alte atracții, noi poate nu suntem atât de ”sclipicioși”

 

 

Radio U: În ciuda stereotipiei ”nu mai merge lumea la teatru”, mulți o zic în necunoștință de cauză. De fiecare dată când am fost, era sala plină.

Haruna Condurache: Dacă ne gîndim la anii ’90, într-adevăr, am trăit și niște vremuri mai triste, cu cinci oameni în sală, cu un om în sală, s-au suspendat foarte multe spectacole… Au fost momente foarte dureroase, să stai pregătit, machiat, și la fără un minut să fii anunțat că se suspendă. Dar acum chiar nu.

Radio U: Și am observat că vin chiar foarte mulți tineri, studenți, chiar și liceeni. Există diferențe de receptare a publicurilor, chiar la același spectacol?

Haruna Condurache: Da, simțim de la o seară la alta sau chiar în cadrul unei reprezentații simți publicul împărțit.

Radio U: E vorba de generații diferite?

Haruna Condurache: Da, chiar de medii diferite, de generații diferite. Poate fi un atu pentru noi, câteodată ne și speriem, de ce poate fi atât de înmărmurit publicul. Dar câteodată se întâmplă mirajul ăla când publicul e înmărmurit, dar simți că merge cu tine. Și am observat asta apropo de publicul tânăr, care, sigur, e atras de multe altele…

Radio U: Se vorbește mult de superficialitatea noilor generații…

Haruna Condurache: Sunt multe alte atracții, noi poate nu suntem atât de ”sclipicioși”, ca alte locuri… Un bar, bănuiesc, e mult mai ofertant. Cu atît mai mult ne bucurăm că sunt atât de mulți tineri în săli.

Radio U: Regizorul Emir Kusturica povestește în cartea sa autobiografică ”Unde sunt eu în toată povestea asta?” că un mare actor, care juca într-un film de-al său, i-a  mărturisit că actoria ține de onestitate și i se lăuda că nu a jucat în nicio telenovelă. Ce părere ai despre faptul că actori buni acceptă să joacă în producții cu mai puțină valoare artistică?

Haruna Condurache: N-am făcut asta niciodată pentru că, probabil, nu mi s-a oferit ocazia. Nu știu dacă este neapărat o nuanță peiorativă în a juca în telenovele. Dacă este un mod de a-ți face meseria onest, okay, de a câștiga și niște bani, de ce nu, jucăm și în telenovele. Nu o consider rușinos.

Radio U: Nu e înjositor….

Haruna Condurache: Nu, e altceva…

 

 

”Purcărete este mână de fier în mănușă de catifea”

 

 

Radio U: Ai avut ocazia să joci cu regizori fantastici. De exemplu, îmi vine în minte Silviu Purcărete, al cărui spectacol,  Faust, a impresionat o lume întreagă, a depășit granițele României…

Haruna Condurache: Și continuă să impresioneze…

Radio U: Ai fost la Sibiu să-l vezi și ai fost fascinată de grandoarea spectacolului.

Haruna Condurache: Hai să-ți citez un actor, Dumenzeu să-l ierte, a plecat cu îngerii, Florin Mircea. Am văzut împreună spectacolul la Sibiu. A fost primul cu care m-am întâlnit după ce am ieșit din sală și mi-a spus: ”Eu îmi schimb cartea de vizită. N-am să mai scriu Florin Mircea – actor, am să scriu Florin Mircea, cel care a văzut Faust de Purcărete”. Și cred că am spus cam tot.

Radio U: Cum este Purcărete ca regizor? Ai lucrat de două ori cu el.Care este stilul său?

Haruna Condurache: Este mână de fier în mănușă de catifea. Mie îmi place stilul elegant. Nu trăim la Voroneț, e un  mediu care poate fi, ca alte medii, violent, creativ vorbind, dar domnul Purcărete are o eleganță în lucru, te determină să faci într-un mod elegant.

Radio U: Dar Alexandru Dabija?

Haruna Condurache: Alexandru Dabija are un stil autoritar, dar haios. E genul care relaxează actorul mereu cu o poantă, dar știe să fie și ”tiranic” –  în modul artistic, constructive.

Radio U: Unele spectacole sunt primite mai bine de critică, altele sunt aspru criticate – este normal, dacă pornim de la premiza că acești critici sunt onești, dar asta este o altă discuție. Una dintre cele mai apreciate piese este ”Acasă în miezul verii”, montată de regizorul Claudiu Goga. Spectaclul a obținut marele premiu la Festivalul de dramaturgie de la Brașov, anul trecut. Este o comedie neagră, care are în prim plan o familei disfuncțională din Oklahoma, care i-a adus autorului un premiu Pulitzer și s-a făcut și un film, cu Meryl Streep și Julia Roberts. Un premiu dintr-ăsta te încarcă cu mai multă energie?

Haruna Condurache: Din curtoazie profesională, am să completez: la acest festival, Teo Corban a obținut premiul pentru cel mai bun actor, îl felicit încă o dată.

Dacă te încarcă? Sigur că da,  probabil că nu recunoaștem, dar ne place să ni se pună coroniță. Fără să ne înfumurăm prea tare, dar aceste recompense morale sigur că te impulsionează, îți certifică, de fapt: ”da, e bine, e de calitate ceea ce prezentăm”.

 

 

”Nu aș accepta să mă dezbrac niciodată pe scenă”

 

 

Radio U: Cât îți ia să intri în pielea unui personaj?

Haruna Condurache: În timpul unei reprezentații sau pe parcursul lucrului la personaj, până iese premiera?

Radio U: În ambele situații.

Haruna Condurache: Poate niciodată nu intri în pielea unui personaj, dar la modul ideal… nu știu, e parșivă întrebarea.

Radio U: Dar ai simțit că ai alunecat mai ușor în unele…

Haruna Condurache: Da, sigur, îl găsești mai ușor. Sigur, la nivel superficial. La lectura la masă, după care urmează lucrul până în premieră și după. Uite, joc într-un spectacol – ”Zeul măcelului” de cinci ani, este a cincea stagiune. Și acum descopăr lucruri noi, fac lucruri noi…. Nu există un timp, nu există o rețetă… Eu, cel puțin, nu o știu.

Radio U: Dar au fost personaje pe care le-ai urît, care pur i simplu nu ți se potriveau?

Haruna Condurache: Eu mărturisesc public și-mi asum: sunt subiectivă și țin cu personajele mele, chiar dacă sunt criminali. Sigur, nu alunec în nicio pantă maladivă, știu cine sunt, rămân Haruna…

Radio U: Dar sunt mai ofertante personajele negative?

Haruna Condurache: Nici nu am auzit, și nici nu am simțit. Poate pentru public…

Radio U: Meryl Streep are un principiu pe care l-a respectat toată viața, chiar și înainte de a deveni atât de cunoscută, de a nu se dezbrăca prea ușor pe ecran. Și chiar în 1978, înainte să joace în cele mai cunoscute filme ale sale,  spunea așa: ”Aștept cu nerăbdare roluri și mai importante, dar nu o să accept niciodată scenarii mediocre, în care personajul apare seminud în lumină difuză”. Pe de altă parte, majoritatea actrițelor nu au probleme în a-și da hainele jos, dacă așa este scenariul. Tu din ce categorie faci parte?

Haruna Condurache: Fără pudibonderie și nearătînd pe nimeni cu degetul, eu nu aș accepta să mă dezbrac niciodată pe scenă sau, dacă o fi vreodată să fac film… Unii ar putea să mă acuze de lispă de profesionalism, eu îmi asum. Nu consider că nuditatea nu-mi aparține, aparține scenei… Știi de ce e un subiect sensibil? Pentru că eu, fiind actor de teatru, pe scenă e foarte delicată nuditatea.

Radio U: În film este altceva?

Haruna Condurache: Mijloacele pot fi altele, e mult mai mare expunerea pe scenă și riscă, îndrăznesc să spun, să nu fie artistic.

Radio U: Povestește-mi puțin despre cel mai noi spectacol în care joci, ”Arborele nopții”, după povestiri de Truman Capote, în regia Irinei Popescu Boieru. E un spectacol plin de metafore…

Haruna Condurache: Cred că e foarte actual. E vorba foarte tare despre ce se întâmplă cu noi, despre ce se poate întîmpla dacă ne robim mult prea tare aspirațiilor, viselor, neînsemnând că nu trebuie să aspirăm și să visăm. Dar dacă devenim robii propriilor aspirații, riscăm autodistrugerea.  


Haruna Condurache a absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, în promoţia 1998, la clasa prof. Sergiu Tudose – Monica Bordeianu. Debutează ca actriţă a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi cu rolul Manon în „Omul din cerc” de Cristina Tamaş, regia Ovidiu Lazăr – 2001.

haruna_condurache

Roluri în care a jucat: Anna Freud (Vizitatorul de Eric Emmanuel Schmitt, regia: Marius Oltean – 2005) Vivandiera (Macbeth de William Shakespeare, regia: Mihai Măniuţiu – 2007); Diamante (Uriașii munților de Luigi Pirandello, regia: Silviu Purcărete -2009); Melania (Visul sau Damen-vals de D. R. Popescu, coordonator de proiect: Irina Popescu Boieru – 2009); Diamante (Uriașii munților de Luigi Pirandello, regia: Silviu Purcărete -2009); Melania (Visul sau Damen-vals de D. R. Popescu, coordonator de proiect: Irina Popescu Boieru – 2009); Ziţa (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale – regia: Alexandru Dabija – 2010); Mama (TV for Dummies – Un spectacol pentru 100 de telecomenzi de Mona Bozdog şi Mihaela Michailov, regia: Ioana Păun – 2011); Maşa (Trei surori de A. P. Cehov, regia: Cristian Hadji-Culea – 2012); Claire (Pălăria florentină de Eugène Labiche, regia: Silviu Purcărete – 2013); Ivy Weston (Acasă, în miezul verii de Tracy Letts, regia Claudiu Goga-2014); Sylvia (Arborele nopţii de Truman Capote, regia Irina Popescu-Boieru -2014).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *